Traducere de Octavian Cocoş
Se lamentează că de când Laura şi-a dat seama că o iubeşte a devenit mai distantă.
Nici când e soare, nici când umbra vine
tu vălul nu-l dai jos, O, doamnă,
căci ai aflat dorinţa ce mă-ndeamnă
şi nu mai lasă alte pofte-n mine.
Pe când gândirea mea era păzită,
ce minţii îi provoacă răni mortale,
văzut-am faţa ta de milă plină;
dar când Amor m-a scos în a ta cale
tu părul blond l-ai învelit grăbită,
iar ochii-ţi buni şi-au stins a lor lumină.
Ce-am vrut mi-e luat şi inima-mi suspină;
un văl îmi stă în faţă,
că mor, că vremea-i caldă ori îngheaţă,
căci nu mai văd privirile-ţi senine.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.